Din punctul feminin de vedere (1971 - 1992)

Am scris multe pagini imediat după ce am văzut cele două filme de actualitate ale Cristianei Nicolae, târziu în noapte, într-o vrie a descoperirii entuziasmate, însă din greșeală nu am salvat documentul, pe care l-am căutat zadarnic a doua zi. Nu pot să nu compar această mică întâmplare cu absența din prim-planul istoriei cinematografiei românești a acestei regizoare extraordinare, ale cărei filme au fost deleted fără explicație din lista de recomandări relevante. Este inexplicabil pentru mine cum în peste 25 de ani de când scriu despre cultura română nu am auzit niciodată acest nume, pe lângă zecile de nume de regizori bărbați din toate generațiile. După ce, grație proiectului Arhiva activă coordonat de Andrei Rus la UNATC și grație organizației F-sides i-am văzut filmele, acoperind epoci diferite prin tipologii feminine văzute în context istoric, m-am simțit ca și cum mi s-ar fi furat ceva. Cu toată contribuția filmologiei masculine, fără îndoială importantă, cu toate că am văzut, evident, și filme create de femei în România comunistă (Malvina Urșianu, Elisabeta Bostan), simt că mi s-a furat punctul de vedere feminin, pentru că nici unii dintre acești creatori și creatoare nu dezvoltă într-o asemenea măsură un limbaj vizual benefic infuzat de felul de a privi feminin, așa cum face Cristiana Nicolae. De aceea am decis să scriu din nou despre ea, chiar dacă am pierdut primul document.