3. Anaid Tavitian, arhivă personală (1)
Anaid Tavitian
22 octombrie 2024
4.Roxana Croitoru arhiva personala
Roxana Croitoru
22 octombrie 2024

Adriana
Popescu

Bio

Adriana Maria Elena Popescu (n. 20.05.1946, Arad): teatrolog, jurnalist cultural, diplomat, manager cultural. În prezent: Consultant artistic, Director al Direcţiei Comunicare și Relații Internaționale la Teatrul Naţional I.L.Caragiale” din Bucureşti. Studii: 1964-1970 - Facultatea de Limba si Literatura Română a Universitătii Bucuresti,  examen de licență in filologie cu Diplomă de merit, iulie 1970. Șef de promoție. Stagii de specializare, burse: Amsterdam, Olanda – 1995: cursul „International Cooperation in the Arts”, la Amsterdam Summer University, Coventry; Marea Britanie – 1994: International Summer School and Symposium on Cultural Policy and Management in the UK, din cadrul Centrului de studii pentru politici culturale de la Warwick University. Raport personal despre The Press, Broadcasting and the Arts in the UK susținut la simpozionul final. Altele: Paris, Franta -1996: observator la Dezbaterile Euromediteraneene organizate de rețeaua «Transeuropéennes» şi Fundația Felix Meritis din Olanda; Mülheim/Ruhr, Germania-1991: Participare la Colocviul internaţional al traducătorilor de teatru de limbă germană; Berlinul de Vest, RFG -1981:  Bursă de teatrologie acordată de Goethe Institut la «Forum der jungen Bühnenangehörigen» (Forumul tinerilor oameni de teatru). Parcurs profesional: 2012–prezent: director al Direcţiei Comunicare și Relații Internaționale la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti (Director general: Ion Caramitru); ianuarie 2010-2012: consultant artistic, coordonatorul Centrului de Cercetare și Creație Teatrală Ion Sava” al Teatrului Naţional I.L.Caragiale” Bucureşti; oct.2003–dec.2009: director al Institutului Cultural Român Titu Maiorescu” din Berlin. Detaşare la Ministerul Afacerilor Externe cu gradul diplomatic de Ministru Consilier. (Președintele ICR: Augustin Buzura, apoi Horia Roman Patapievici); 2001-2003: director de proiecte culturale la Teatrul Naţional I.L.Caragiale” Bucureşti (Director general: Dinu Săraru). Secretar general al Clubului Teatrelor Naţionale din SE Europei, 2003; 1998-2001: ataşat cultural al Ambasadei României la Bruxelles. Detaşare la Ministerul Afacerilor Externe cu gradul diplomatic de Secretar 1. (Ambasador: Acad. Virgiliu N. Constantinescu); 1994-1998: director de programe si secretar executiv la Fundaţia Culturală Română. (Preşedinte: Acad. Augustin Buzura); 1990-1994: coordonator secretariat literar şi ataşat de presă pentru turneele internaţionale la Teatrul Naţional I.L.Caragiale” din Bucureşti (Director general: Andrei Şerban). Turnee cu O trilogia antică la Salzburg, Edinburgh, Paris, Sao Paolo, Lisabona; 1977-1989: secretar literar al Teatrului Mic (Director: Dinu Săraru). Coordonator-responsabil al «Seratelor Teatrului Mic» prezentate de Iosif  Sava,  al expoziţiilor de artă plastică (peste 100) de la Teatrul Mic și Teatrul Foarte Mic; 1970-1977: jurnalist cultural (redactor, apoi realizator) la Televiziunea Română, redacţia culturală şi redacţia Teatru TV. Membră în juriul Festivalului Internaţional de Televiziune de la Praga (1975). Publicistică, lucrări, traduceri: Ediţie critică a romanelor de început ale lui Sadoveanu, Editura  Eminescu, 1974; Dicţionarul Dramatugi români contemporani de la A la Z, publicat  între 1983-1989 în revista «Teatrul» (Premiul special ATM, 1987); Capitolul despre teatrul românesc în «The Cambridge Guide to Theatre» (1994). Numeroase articole (cronici literare, dramatice, interviuri, reportaje) în presa de specialitate; scenarii pentru emisiuni TV, dramatizări radiofonice. Editarea a peste 150 de caiete-program la Teatrul Mic şi Teatrul Naţional. Editor-responsabil al ziarului Spectator, al revistei Spectator cu umor - editate de Teatrul Mic; al Gazetei Teatrului Naţional, al Almanahului aniversar al Teatrului Naţional (2002-2003) şi a albumului Teatrul Naţional 150. Traduceri din limba germană: piese de teatru de Thomas Bernhard, Heiner Müller, Heinrich Böll. Membru al UNITER şi al AICT. Membru al Biroului executiv al secției de critică UNITER (1993-1994). Co-autor al primului Raport naţional asupra Politicii Culturale în România (capitolul «Instituții de spectacol»), susținut la reuniunea Consiliului Europei de la Strasbourg în cadrul Programului european de examinare a politicilor culturale naţionale, 1999. Medalia Meritul cultural clasa I, categoria Arta spectacolului, 2004. 

Viaţa Personală

La începuturile activității mele ca secretar literar la Teatrul Mic (1977-1989), după câteva ocazii în care soțul meu, care era medic anestezist,  a făcut remarca, ușor intrigat „iarăși pleci ?”, când plecam seara la teatru, unde eram „de serviciu” (Dinu Săraru instituise obligativitatea de a urmări, seară de seară, calitatea spectacolelor din repertoriu)- am avut o discuție „constructivă” în cadrul căreia ne-am delimitat, fiecare, teritoriile profesionale. A fost o idee bună, a funcționat perfect. Fetița mea, născută în 1974, nu a avut niciodată de suferit din cauza acestui program aleatoriu, iar, pe parcurs, când m-am mutat la Teatrul Național și am intrat în ritmul de lucru al lui Andrei Șerban, familia mea se obișnuise deja cu ideea că sunt zile în care petrec mai multe ore la teatru decât acasă!  

Și am avut totdeauna grijă să îmi invit și familia la premierele spectacolelor care mă ținuseră, uneori, prea departe de ai mei, ca să se convingă că sacrificiul a meritat!

Costum de premieră

Prezența mea, ca secretar literar, la premieră, a fost, întotdeauna aceea de GAZDă, nu de MUSAFIR. Gazdă a unui eveniment festiv, prin definiție. Care își întâmpină invitații încă de la intrare, adoptând un dress code în acord cu evenimentul, “formal-elegant”de cele mai multe ori, dar și ”black-tie”în ocazii speciale, anunțate ca atare în invitațiile trimise. Există, în opinia mea, și o pedagogie în adoptarea, de către gazdele unei premiere, a unei ținute elegante: e un mod implicit de a atrage atenția și spectatorilor că participarea la premiera unui spectacol de teatru ar trebui considerată ca o ieșire din cotidian, o sărbătoare care presupune un anumit ritual, inclusiv cel al eleganței vestimentare.  Ulterior a apărut și moda spiderelor cu afișele spectacolelor amplasate în foaier, punct de atracție pentru spectatorii care se lasă fotografiați cu mare plăcere pentru a obține astfel un atestat de fan teatral ...!

Pe scurt: la costumul meu „de premieră”, pe care îl doresc elegant, dar și confortabil (pentru că fac zeci de drumuri între intrare, foaier, sală …) dau mare atenție accesoriilor – colier asortat și clipsuri (neapărat mari!), brățara mea nelipsită de argint,  machiaj de seară, o boare de parfum bun și…asta e !

Alte fotografii