Eugenia Tărășescu-Jianu

Bio

21.01.1945 (Constanța) – prezent
scenografă
activitate artistică, 56 de ani

„Eu dacă nu montez măcar un spectacol de teatru pe an, nu mă simt bine. Dacă lucrez un spectacol cu păpuși reușesc să mă eliberez de toate inhibițiile din celelalte genuri teatrale pe care le practic. Pentru mine, lucrul la un spectacol cu păpuși este «vacanța mea»!”

La fel cum se spune despre majoritatea artiștilor care s-au afirmat prin teatrul de animație, despre Eugenia Tărășescu-Jianu se spune că are „un suflet de copil rătăcit”¹. Din păcate, în societatea contemporană modelată de prejudecăți, spiritul ludic și jovialitatea sunt considerate caracteristici ale primelor etape ale vieții, ale copilăriei. Cu toate acestea, unii artiști au reușit să răzbată în societate și în breasla artistică fără a-și abandona curiozitatea autentică de a descoperi și remodela lumea.

Una dintre aceste artiste este și scenografa Eugenia Tărășescu-Jianu, una dintre puținele creatoare care, deși s-a poziționat de multe ori la marginea scenei culturale din România (printr-un palmares de spectacole de păpuși adresate copiilor), a obținut după 48 de ani de carieră validarea breslei din care face parte, primind premiul UNITER pentru o carieră excepțională în teatrul de păpuși și marionete.

Studiile liceale le finalizează din orașul natal – Constanța, la Liceul Teoretic nr.3, apoi, între anii 1963 – 1969, urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, secția Scenografie, clasa Mihai Tofan și Ion Bițan. Pasiunea pentru costume i-a fost insuflată de către Adina Nanu. Pentru diploma de licență a prezentat spectacolele Viața este un vis de Calderon de la Barca și Noaptea iguanei de Tennessee Williams, ambele montate în colaborare cu regizoarea Nicoleta Toia.

Odată cu absolvirea facultății, a fost repartizată la Teatrul de Stat din Constanța ca scenografă. Pe vremea aceea, „teatrul mare” avea o secție de păpuși și, pe nepusă masă, tinerei scenografe i s-a cerut de direcțiune să lucreze la un spectacol de teatru de păpuși. La acea dată, Eugenia Tărășescu-Jianu nu știa nimic despre teatrul de păpuși și nici nu văzuse vreodată un spectacol de gen. Împreună cu Geo Berechet (regizor la început de drum pe vremea aceea) au ales textul Copilul din stele de Oscar Wilde. Probabil datorită lipsei de tangențe cu mecanismele teatrului de păpuși de la vremea respectivă, Eugenia Tărășescu-Jianu și Geo Berechet au propus o formă nouă de păpușă pentru montarea spectacolului. O păpușă de aproximativ 70 cm, cu picioare, care urma să fie mânuită la vedere. Pentru vremea respectivă era revoluționar sau aberant. Conceptul a fost întâmpinat cu ambele perspective. În prima fază, actorii s-au revoltat, au fost rezistenți la nou, la căutare și la experiment. Cu susținerea conducerii instituției, tinerii artiști au reușit să ducă la bun sfârșit etapa repetițiilor, dar în momentul în care a sosit la vizionare Comisia de Cultură locală, spectacolul nu a fost validat pentru a fi prezentat la public. Deoarece directorului Jean Ionescu i-a plăcut foarte mult noua producție, a decis să invite cronicari de la București pentru a-l viziona. Au sosit la Constanța Valentin Silvestru, Victor Parhon, Natalia Stancu și a fost solicitată din nou Comisia de Cultură. Criticii au validat spectacolul, așadar comisia locală a fost constrânsă să îl accepte în stagiune. Spectacolul a avut viața lungă, s-a jucat pe multe alte scene și a fost premiat atât în țară, cât și în străinătate. Această producție i-a oferit Eugeniei Tărășescu-Jianu succesul și vizibilitatea necesare pentru un start de carieră complexă și longevivă.

În perioada 1969 – 1997 a fost scenografă angajată a Teatrului de Stat din Constanța; apoi, între anii 1997-2001, a Teatrului Fantasio și între 2001 și 2004, a Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”.

Până în anul 2018 a semnat scenografia pentru 143 de producții de teatru de păpuși, dramatic, balet, operă și teatru de revistă, a colaborat cu 55 de regizori și cu 20 de instituții de profil din țară și 3 din străinătate. Fiind angajată în teatre, a realizat sute de afișe și caiete program și a creat universul vizual pentru numeroase evenimente festive. Cu toate că imaginat scenografiile mai multor tipuri de spectacole de teatru, cele mai mari satisfacții le-a obținut de la teatrului de păpuși și balet.

Dintre spectacolele de teatru de păpuși la care a semnat scenografia menționez doar câteva: la Teatrul de Păpuși din Constanța: Copilul din stele (regia Geo Berechet), Călina Făt Frumos (regia Silviu Purcărete), Micul Prinţ (regia Andrei Belgrader), Metamorfoze (regia Cristian Pepino, Marele Premiu la Festivalul PIF Zagreb, 1981), Regele cerb (regia Cristian Pepino), Vrăjitoarele (regia Cristian Pepino), Făt Frumos din lacrimă, Fetita cu chibrituri, Capra cu trei iezi şi Scufiţa roşie (regia Mona Chirilă).² Alături de Mona Marian, a colaborat și cu alte instituții de profil din țară și străinătate, dintre care amintesc teatrele de păpuși din: Craiova (Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi), Cluj-Napoca (Tinereţe fără bătrâneţe după Petre Ispirescu și trilogia spectacolelor de Carlo Gozzi: Vrăjitorul și corbul, Regele Cerb și Secretul Magic) și Teatrul de Păpuşi Ciroka din Kecskemet – Ungaria (Dragostea celor trei portocale)³. La Teatrul pentru Copii și Tineret Ariel Târgu-Mureş amintesc Flautul fermecat (regia Gavril Cadariu) și Motanul încălţat (regia Gabriel Apostol) . Ultimul spectacol montat este în anul 2024 - O, ce veste minunată!, după un text de Sergiu Bucur, la Teatrul „Căluțul de Mare” Constanța, după care, la 79 de ani, a anunțat în presa locală că se retrage din activitatea artistică: „Ar trebui să mă mai opresc, pentru că vin alte generații.”⁴

Ajunsă la final de cariera Eugeniei Tărășescu-Jianu pare că a găsit ingredientele și soluțiile pentru o viață frumoasă, care i-au adus o carieră de succes, o familie frumoasă și închegată de care se bucură și pe care o menționează de câte ori are ocazia. Are o fiică și este bunica a doi nepoți și o nepoată, pe care îi prezintă mereu ca fiind perfecți.