Archip, Ticu
3 martie 2025
Petrescu, Lucreția
3 martie 2025Igena
Floru
Bio
(n. 3 iunie 1892, București – m. 23 mai 1926, București), dramaturgă, prozatoare, traducătoare
Igena Floru (prenume la naștere: Eugenia) este fiica lui Ion S. Floru, profesor de istorie, și al Alexandrinei (înrudită cu familia Densușianu). A crescut într-o atmosferă intelectuală: mama își luase licența cu A. I. Odobescu, tatăl a făcut parte din cercul „Convorbirilor literare”. A absolvit secția de limbi moderne a Facultății de Litere și Filosofie din București în 1915. A frecventat Institutul de Literatură al lui Mihail Dragomirescu. Debut cu schița Tovarăș în „Viața Românească” (1920). În același an i se reprezintă în premieră absolută la Teatrul Național din București piesa Fără reazem, publicată în volum în 1922. A tradus cu succes din limba engleză Prințul fericit de Oscar Wilde (1922) și Basme englezești (1923). Moare prematur în urma unei peritonite.
Piese de teatru:
Fără reazem, București, 1922 (premieră absolută la Teatrul Național din București în 30 ian. 1920):
Subiectul: „Cele patru personaje ale piesei (Gabriel Stoici, Lola Buriano, Tita Doljan și Bob Buriano) sunt așezate într-o opoziție facilă până spre sfârșitul piesei, când se produce o răsturnare originală de raporturi. Lola Buriano, soția lui Bob, «slăbuță, blondă, fină», face parte din familia sufletească a lui Gabriel Stoici, prietenul ei din copilărie, tocmai întors de la studii din străinătate. Natura lor e melancolică. Soțul o înșală (Bob e «un tiran»), iar ea suferă de un soi clasic de boală de nervi. Tita, studenta la medicină, acum infirmiera Lolei, este, ca și Bob, un temperament sangvin. Cum era de așteptat, un dublu amor potrivește lucrurile: de o parte cuplul sentimentalilor, de alta cel al energicilor. Iată însă că se face apel la una dintre eternele legi psihologice – dorința noastră trece prin dorința celorlalți – , și Bob, bănuindu-și soția iubită de altul, se reîndrăgostește de ea. Simultan, tristanescul Gabriel devine pentru un moment donjuanul piesei, cedând insistențelor Titei. Urmărită de fatalitatea voyeurisme-ului – ea mai asistase cândva la o scenă de dragoste –, Lola îi surprinde și se sinucide, lipsită fiind și de acest ultim «reazem»: fidelitatea amantului”. (Dicționarul scriitorilor români. D-L, coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, Buc., Ed. Fundației Culturale Române, 1998, p. 287.)
Sub lespezi, cu titlul alternativ La o curte domnească, neterminată, fragmente apărute în „Adevărul literar și artistic” (1926) și în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1932);
Sceneta, apărută în „Viața românească” (1934);
În Țara Piticilor apărută în rev. „Catedra” din Galați (1936) (reprez. de copii între 6 și 10 ani la serbarea desfășurată între 16 și 17 mai 1925 la ministerul de externe sub auspiciile organizației de binefacere „Principele Mircea”, patronată de Regina Maria, prezentă la serbări; o altă reprez. posibil să fi avut loc la Teatrul Popular în 1926; alta la Teatrul Național din Craiova în stagiunea 1926-1927);
Regina cea rea, cu titlul alternativ Împărăteasa cea rea (posibil să fi fost reprezentată la Teatrul Național din Craiova, în 1926, și la Cernăuți, în același an);
Vlad Țepeș, neterminată;
G. Călinescu, în Istoria... sa, la bibliografie, enumeră și alte lucrări dramatice rămase în manuscris: Neînțelegere, scenetă datată 3 mai 1914, și o „piesă în 3 acte în fragmente, având ca eroi pe Puiu, Raul, și Bătrâna”, care „readuce într-un fel tema din piesa cunoscută. Anuța, actriță de mâna a doua, este și ea o femeie «fără reazim», în căutarea legitimei fericiri. Nu e o ființă de prea bune moravuri și a avut înainte legături cu Raul, între alții. Acum a amanta scriitorului Puiu, fratele actorului Raul. Scriitorul, ca și Bob, suferă de ideea adulterului femeii lui și-i mărturisește că deși nu se poate despărți de ea, va fi mereu adumbrit. Ulcerată, Anuța fuge spre a se sinucide”.
Alte scrieri: Nuvele, 1926.
Repere bibliografice: Vezi Dicționarul general al literaturii române al Academiei Române și Dicționarul scriitorilor români coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu.
Link-uri:
Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane (1900-1937):
Profil pe autorii.com (articol preluat – fără semnalarea sursei – din Dicționarul scriitorilor români coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu):
