Galina Georgescu s-a născut în Câmpina într-o familie cu șapte copii. A absolvit patru clase de liceu, după care s-a măritat cu C. Belu, un funcționar din localitate. Divorțând de acesta sau rămânând văduvă, la nici 24 de ani, ea s-a stabilit cu cei cinci copii ai săi (trei fete și doi băieți) în București. Aici a învățat croitorie, izbutind să-și deschidă propriul atelier. A terminat liceul și s-a înscris la cursurile Conservatorului de Muzică și Artă dramatică, audiind în paralel cursurile altor facultăți. După Primul Război Mondial, a petrecut doi ani la Paris, studiind la Sorbona limbile romanice și urmând cursurile de croitorie de la Galeriile Laffayette. Făcea croitorie și noaptea, ca să le trimită bani copiilor, ținuți în pensioane în țară. La întoarcere, a reușit să-și extindă atelierul de croitorie, care a fost principalul ei mijloc de subzistență. A făcut, totodată, gazetărie, numărându-se printre membrii fondatori ai Asociaței Publiciștilor Români, a cărei secretară a fost, și fiind colaboratoare permanentă la Răsăritul, Sănătatea, România eroică ș.a. A frecventat cenaclul „Sburătorul” prezidat de criticul E. Lovinescu. A fost directoarea revistei Orizontul feminin. A găsit în același timp puterea să mai aibă grijă de cei patru copii ai violonistului Buică, orfani de mamă și părăsiți de tată, apoi de doi orfani de război, de o nepoată de soră ș.a.m.d. Pentru toate aceste fapte de caritate, în 1941, Galina Georgescu a primit din partea Academiei Române Premiul de Virtute Mavroyeni (înființat în memoria fostului domn al Țării Românești, Nicolae Mavrogheni), în valoare de 100.000 de lei. Scriitoarea a murit într-un accident, în 1948. 

Piese de teatru: 

Camelia. Tragedie în 3 acte, prolog și epilog, pref. de Ioan Pop-Florantin, Buc., Tipografia „Lupta”, Nicolae Stroilă, 1924.

Piesa Camelia pe site-ul culturalia.ro: 

Resursa culturala

Subiectul: Trei flori personificate, Violeta, Camelia și Trandafirul Roșu, discută despre scurtimea și fragilitatea vieții. Dialogul lor, care constituie „rama” piesei, servește ca metaforă pentru destinul uman și pentru diversele tipuri de experiențe trăite. Fiecărei flori îi corespunde un personaj feminin (Vanda, Elena, respectiv Nana), care figurează în câte o scurtă dramoletă: Vanda trăiește emoțiile primei iubiri, Elena se luptă cu remușcările după ce și-a omorât bărbatul la îndemnul amantului, iar Nana, femeia fatală, distruge bărbații, ca să-și răzbune sora căzută pradă unui seducător. (A.H.)

Leonora. Tragedie în 5 acte, Cluj, Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1924

Piesa Leonora pe site-ul culturalia.ro: 

Resursa culturala

Subiectul: Un bărbat căzut pradă alcoolismului își ucide nevasta în fața fetiței lor, Leonora, care se va lupta ulterior cu amintirea aceasta îngrozitoare, ce-i va marca existența, împiedicând-o să trăiască și împingând-o, într-un final, în brațele nebuniei. Prologul „tragediei”, scris în cheie naturalistă, e foarte puternic, dar apoi autoarea schimbă registrul, tonul devenind melodramatic, iar finalul, care trimite la nebunia Ofeliei, e cu totul neconvingător. (A.H.)

Avram Iancu. Tragedie istorică în 4 acte și 7 tablouri, Buc., Tipografia „Lupta”, Nicolae Stroilă, 1928, ed. a II-a 1932 (un act reprezentat de elevii Liceului Tehnologic „Avram Iancu” din Sibiu în 2019):

Piesa Avram Iancu pe site-ul culturalia.ro:

Resursa culturala

Subiectul: După cum povestește în prefața volumului, Gallia Tudor a publicat două acte din piesa sa în revista „Zări senine” din Bistrița-Năsăud și a cerut aprecierea maestrului Alexandru Davila, care a considerat-o valoroasă. Elogiată de mai multe personalități culturale (Mihail Dragomirescu, Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu, Vasile Goldiș ș.a.), piesa a fost acceptată inițial la Teatrul Național în 1927, dar ulterior respinsă, ceea ce a provocat nedumerirea autoarei. Aceasta a concluzionat că percepția critică este relativă și a decis să se adreseze direct publicului larg. Piesa a fost tipărită în 1928, cu sprijinul financiar al lui Ioan I. Moțoi. (A.H.)

„Este ceea ce se poate numi o «piesă de formaţie», biografic explicită, în care progresia evenimentelor, insensibilă la ideea de neprevăzut, propune o structură narativă clasică, de tipul «bildungsromanului». Nu pot fi neglijate unele accente de interes dramatic real, însă cam indiferent răspândite (spre exemplu, sunt eludate momente de interes, cum este cel al adunărilor de pe Câmpia Libertăţii sau evidenţierea gândirii strategice a lui Iancu). Distribuţia este masivă şi amorfă, fără reliefări.” (Titu Popescu, „Ecouri literare”, în Transilvania, nr. 5, sept. 1972, p. 42.) 

Lira celor trei. Piesă feerică în versuri, în 6 tablouri, Buc., Editura Revistei „Sănătatea”, [193?]

 

Alte scrieri: „Graiul Patriei”. Discurs versificat, Cluj, 1924; Latiniada. Partea I. De la facerea Romei., Buc., 1929; Păreri asupra studiului d-lui i. E. Torouţiu: „Heinrich Heine şi Heinismul în literatura românească”: referat făcut în seara de 26 noiembrie 1931, la „Prietenii istoriei literare” de sub preșidenţia d-lui prof. P. V. Haneş, Buc., 1931; Baroneasa din Lona. Roman, Buc., 1944; Furtuna. Poeme, Buc., 1947; Nud, Buc. 1947. 

Repere bibliografice: „Ședința de la 31 mai 1941”, în Analele Academiei Române. Dezbaterile, tomul LXI, 1940-1941, Buc., Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, 1942, pp. 239-241; Mircea Dumitrescu, „Premiul de virtute «Mavrogheni» a fost acordat anul acesta de Academia Română publicistei Gallia Tudor. Viața sobră a unei femei care a crescut 13 copii și a dat la iveală numeroase opere literare”, în Curentul, XIV, nr. 4970, luni, 15 dec. 1941, p. 6; S. Stanca, „Galia Tudor”, în Renașterea, XX, nr. 28, 22 febr. 1942, p. 1; „A murit Gallia Tudor”, în Universul, 65, nr. 217, sâmbătă, 18 sept. 1948, p. 3; Cornelia Mâță, „Activitatea ziaristică a femeilor (1875-1925)”, în Almanah „Convorbiri Literare”, 1990, p. 194. 

Link-uri: 

Doina Blaga, „Avram Iancu în dramaturgia românească”, în Tribuna, 14.11.2019:

Avram Iancu în dramaturgia românească | Actualitate | Tribuna