Mona Marian (Chirilă)¹

„Încet, încet am tot ținut-o cu commedia dell’arte. De ce? Așa cum e mise en place-ul la actori, există și un fel de natură a regizorilor care îi face să fie compatibili pentru un lucru sau pentru altul. Mie îmi place comedia și natura mea de regizor este făcută pentru comedie. Fac cu mare voluptate comedie.”

Mona Marian, consacrată sub numele de Mona Chirilă a absolvit liceul la Sibiu și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (IATC) în anul 1986 la București, la clasa de regie coordonată de Cătălina Buzoianu. A realizat ca spectacol de licență spectacolul Matca de Marin Sorescu. Anul următor, montează la Teatrul „Țăndărică” din București Cartea cu jucării după Tudor Arghezi. „E demn de reținut faptul că Monei Chirilă i s-a părut firesc să realizeze o reprezentație pentru copii atunci când alți începători se grăbesc, cu tinerească superficialitate și cu ambițios entuziasm, către marile texte clasice. S-ar putea ghici în spatele opțiunii teama de a lua cu asalt repertoriul «greu». S-ar putea crede, de asemenea, că această teamă răspunde unei incapacității temporare sau cronice de a etala de la bun început «așii din mânecă». Dar atitudinea regizoarei trebuie înțeleasă doar ca o ardelenească ticăială în luarea hotărârilor importante.”² Poate totuși a fost o pornire naturală să monteze un spectacol pentru copii, deoarece în acea perioadă era deja tânără mamă a două fetițe gemene. Din căsnicia cu regizorul Tudor Chirilă, Mona Marian a devenit mamă a trei copii – două fete și un băiat. Relația lor nu a fost una de durată, iar tânăra regizoare a jonglat de multe ori între rolul de mamă singură, regizoare și, mai târziu, manager cultural.

Din anul 1987 va fi angajată la Teatrul Dramatic din Constanța ca regizoare. Iar în perioada 1991-1994 a condus secția Teatrului de Păpuși a instituției. În această etapă de profesională, stabilește alianța artistică cu Gina Tărășescu-Jianu (scenografă), colaborare din care rezultă 23 de producții de teatru, cu Corina Sîrbu (compozitoare), prietenie în urma căreia realizează aproximativ 30 de producții de teatru, dar și cu Carmencita Brojboiu alături de care realizează alte 16 spectacole atât pentru „teatrul mare”, cât și pentru „teatrul mic”. 

În anul 1992 îl întâlnește pe Peter Brook, iar experiența aceasta îi întărește credința în puterea teatrului de păpuși.

Doi ani mai târziu, în anul 1994, devine cadru didactic la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, Catedra de Teatru (ulterior Facultatea de Teatru și Film), unde predă până la finalul vieții. Pentru că stabilirea de colaborări devenise un obicei, în mediul academic, Mona Marian (Chirilă) leagă o nouă alianță cu actrița Miriam Cuibus. Demersul lor pedagogic și artistic a conturat și a contribuit la identitatea școlii clujene de teatru de azi. A format 5 generații de regizori, printre care, Gelu Badea, Radu Nica, Diana Aldea, Diana Dragoș, Leta Popescu, Raul Coldea, Lorand Maxim etc.³ Alături de actrița Miriam Cuibus a luat parte și la formarea unei generații de actori, printre care îi amintesc pe Rareș Stoica, Dragoș Pop, Ovidiu Crișan și Angelica Nicoară. 

În aceeași perioadă începe colaborarea cu Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, unde pe parcursul vieții participă la realizarea a 16 spectacole. Dintre acestea, la 14 a semnat regia, la unul, mișcarea scenică și decupajul regizoral -  Statul plăcerii (regia Vadas László), și la altul a făcut coordonare proiect - Vicontele (regia Luminiţa Văleanu). La Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca montează cinci spectacole. Pe parcursul vieții colaborează și cu alte instituții de profil din țară precum: Teatrul „Ariel” Tg. Mureș, Teatrul „Colibri” Craiova, Teatrul de Stat Oradea, Opera Română Cluj, Teatrul Merlin Timișoara etc. 

Din anul 2005, preia directoratul Teatrului de Păpuși „Puck” unde caută direcții noi și încearcă să dezvolte publicuri diversificate pentru teatrul de păpuși. Inițiază și implementează stagiunea Nocturne, destinată adolescenților și publicului tânăr, și coordonează opt ediții ale Festivalului Internațional al Teatrelor de Păpuși „Puck”. În această instituție se remarcă și ca regizoare unde montează spectacolele din seria Carlo Gozzi: Vrăjitorul și corbul (2005), Regele cerb (2010), Secretul magic (2011). În timpul repetițiilor la Dragostea celor trei portocale (ultimul spectacol din serie) sănătatea nu-i mai permite să continue munca la scenă iar, fiul său, Mihai Chirilă, coordonează repetițiile până în ziua premierei. 

Spectacolul D'ale carnavalului reprezintă  ultima ei colaborarea la Teatrul Naţional Cluj, în anul 2012, iar Femeia nisipurilor - un spectacol extrem de sensibil care a avut parte doar de o vizionare cu public (a rămas neterminat în anul 2013), reprezintă ultima colaborare cu Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Giovannino fără frică este ultimul spectacol de teatru de păpuși finalizat, produs de Teatrul „Merlin” din Timișoara. Aici, prin prezența morții vorbește cu umor dar sensibil, prin imagini și pe înțelesul tuturor, de ceața ce urma să îi pună stăpânire pe ultimele momente din viață. 

„Giovannino fără frică e un text al Ioonei Rauchan – un artist care a fost şi rămâne al nostru şi al Timișoarei. E un text cu mai puţine replici, dar cu mai multă poezie. Cu mai puțină… poveste, dar cu siguranţă cu un sens mai adânc decât al celorlalte istorioare pentru copii. Ambiția mea şi a actorilor este să facem un spectacol plăcut, care să aducă bucurie spectatorilor indiferent de vârstă”.⁴

Note de subsol

1.  Este consacrată sub numele Mona Chirilă, dar în ultimii ani de viață a revenit la numele „de fată” (anterior căsniciei cu Tudor Chirilă) și anume Mona Marian

2.  Corina Șuteu, „Debuturi”, Teatrul, nr.11/1987, p.29

3.  Pentru ultima generație de studenți a fost secondată în procesul de predare de regizorul Gelu Badea, boala împiedicând-o să fie mereu prezentă.

4.  https://www.tion.ro/stirile-judetului-timis/giovannino-fara-frica-da-gata-balaurii-la-teatrul-merlin-31233, accesat la data 25.10.2024